La AFAN, credem cu tărie în câteva lucruri. Credem în educația financiară a sportivilor. Suntem convinși că poate aduce doar beneficii și contribuie la crearea unui mediu propice dezvoltării. Credem în drepturile jucătorilor, dar și în obligațiile acestora. Credem în solidaritate, unitate și responsabilitate. Credem în vocile care ar putea ajuta sportul, în oamenii care pot da un sfat util, de la care putem adăuga niște lecții în bagajul personal.
Asta ne-a motivat să începem o serie de discuții cu actuali sau foști sportivi despre care noi credem că au ceva de spus și merită ascultați. Vrem să punem în lumină exemple de succes, povești care vin la pachet cu o morală. Partenerul de discuție de astăzi este Giorgiana Vasile.
Giorgiana Vasile este o sursă de inspirație pentru toate fetele care își doresc să practice fotbal la nivel profesionist. Prin ambiție, dedicare și multă muncă a devenit o jucătoare importantă în fotbalul feminin din România. Și e nevoie de mult efort pentru a reuși într-un sport dominat de bărbați. Fotbalul încă este un mediu ostil pentru femei. Te lovești de prejudecăți, idei preconcepute și neajunsurile unui sport în care majoritatea investițiilor și sponsorizărilor ajung în fotbalul masculin. Dar, când iubești ceea ce faci, sacrificiile nu mai par atât de mari și nici obstacolele de netrecut.
Giorgiana joacă fotbal din perioada copilăriei. Fratele ei mai mare o lua cu el. Juca zilnic, juca contra băieților, nu conta. Îi plăcea să fie acolo, pe teren, o făcea fericită. La 14 ani, a descoperit echipa CSS Târgoviște, tot cu ajutorul fratelui său, și acolo s-a aprins scânteia.
Am început fotbalul, într-un cadru organizat, la vârsta de 14 ani, la CSS Târgoviște. Fratele meu a găsit această echipă, m-a dus să văd un meci al acesteia. După o discuție cu antrenorul, acesta m-a invitat la o săptămână de probă. La finalul acelei săptămâni, mi-am confirmat că fotbalul este sportul pe care îl iubesc cel mai mult.
Deși fotbalul este rar văzut rar văzut ca o opțiune viabilă pentru femei pe termen lung, Giorgiana n-a ținut cont, știa ce vrea să facă, iar confirmările n-au întârziat să apară.
A contat foarte mult primirea de care am avut parte din partea grupului. Fetele experimentate aveau mare grijă de junioare. La doar câteva luni de la integrarea mea în echipă, a venit și primul succes și anume câștigarea campionatului de junioare, iar „cireașa de pe tort” a fost convocarea la lotul național U17. După primul meci în tricoul naționalei, am știut că nu am cum să renunț la acest sport.
Încă departe de fotbalul masculin, fotbalul feminin a câștigat teren în ultimii ani în România. Lent, dar a progresat. Nu ne putem compara cu evoluția altor țări, dar apar mici îmbunătățiri. Jucătoarea celor de la Carmen București este bine ancorată în tot acest peisaj, astfel că am întrebat-o despre evoluția fotbalului feminin în România.
În fotbalul feminin, progresele se fac cu pași mici. Din păcate, interesul nu este încă la același nivel cu cel acordat băieților, dar, în ultimii ani, am observat un interes din ce în ce mai mare din partea mass-media pentru acest sport, iar rezultatele nu întârzie să apară. Prin această mediatizare, părinții sunt mai „curajoși” și își aduc fetele tot mai mult către acest sport de la vârste tot mai fragede. Totuși, încă suntem mult în urma celor din străinătate.
Apogeul carierei l-a atins în 2018, când a cucerit Cupa României cu formația din Târgoviște. Apoi, Giorgiana a făcut următorul pas și a plecat la Carmen București, pe atunci în liga a 3-a, și a promovat până în primul eșalon. Din păcate, Giorgiana a trecut printr-un moment dificil, o accidentare gravă în sezonul 2020/21, una dintre cele mai grele accidentări cu care se poate confrunta un sportiv.
Accidentarea mea a venit în primul an de Liga 1 a echipei mele, după ce am promovat, an de an, din liga a 3-a. Pentru că a venit după acești ani plin de muncă și dorința de a reveni în primul eșalon, sincer, a fost un mic șoc pentru mine. Dar, cu ajutorul colegelor și a conducerii clubului, am depășit momentul. Mi-am dorit să revin și mai puternică pentru ei, pentru întregul club.
Fiecare sportiv trebuie să-și fixeze anumite obiective, doar așa va putea fi motivat să depășească orice moment greu din carieră. Obiectivul meu a fost – și este – să câștig campionatul cu Carmen București. Nimic nu mă va opri până nu voi îndeplini acest obiectiv.
În final, am întrebat-o pe Giorgiana ce sfaturi ar avea pentru tânăra generație de jucătoare, pentru fetele tinere care se gândesc să practice fotbalul la nivel profesionist.
Dacă simt că iubesc acest sport, să nu renunțe niciodată, indiferent de momentele mai puțin plăcute ce le vor ieși în cale. Sentimentele pe care le vor avea în finale sau în meciuri decisive sunt de neuitat. Să se bucure pe teren, să fie serioase și să muncească pentru obiectivele lor, iar fotbalul le va răsplăti cu siguranță.
Leave a Reply