La AFAN, credem cu tărie în câteva lucruri. Credem în educația financiară a sportivilor. Suntem convinși că poate aduce doar beneficii și contribuie la crearea unui mediu propice dezvoltării. Credem în drepturile jucătorilor, dar și în obligațiile acestora. Credem în solidaritate, unitate și responsabilitate. Credem în vocile care ar putea ajuta sportul, în oamenii care pot da un sfat util, de la care putem adăuga niște lecții în bagajul personal.
Asta ne-a motivat să începem o serie de discuții cu actuali sau foști sportivi despre care noi credem că au ceva de spus și merită ascultați. Vrem să punem în lumină exemple de succes, povești care vin la pachet cu o morală. Partenerul de discuție de astăzi este Florentina Olar-Spânu.
Pentru cei care nu o știu pe Florentina, pe scurt, este un etalon al fotbalului feminin românesc. La 37 de ani, încă este căpitanul echipei naționale, pentru care evoluează de peste două decenii, și cea mai selecționată jucătoare. Are un palmares bogat, o grămadă de trofee câștigate cu CFF Clujana, Apollon Limassol, FC Nordsjaelland sau FC Hjorring, echipă la care joacă și în prezent. Sezoane la rând a jucat în Liga Campionilor, iar în 2015 a fost desemnată Jucătoarea Anului în România, în timp ce anul 2016 i-a adus titlul de cea mai bună jucătoare din Danemarca.
De când era mică, a avut „nebunia” de a lupta cu stereotipurile și prejudecățile despre practicarea fotbalului de către femei. Dragostea pentru acest sport a fost mai puternică și, astfel, a depășit toate obstacolele. Florentinei i-a plăcut încă din copilărie să bată mingea în curtea școlii sau în fața blocului, împreună cu prietenii, dar la început nu s-a gândit că poate face și o carieră. Uite că viața te mai surprinde și plăcut. Însă plăcerea de a juca nu înseamnă prea mult, dacă nu e urmată de multă muncă, când vrei să devii sportiv de performanță.
Face o treabă remarcabilă în teren și este un exemplu pozitiv de sportiv care s-a impus și după transferul în alt campionat. Fotbalul românesc are această etichetă negativă, avem puțini jucători care reușesc să se impună „afară”. Motivată tot timpul să se autodepășească, Florentina a plecat, prima dată, în Italia, la Lazio.
Aventura mea internațională a început la Lazio. Mi-am dorit o provocare la nivel internațional, să joc într-un campionat puternic. Dar nu e ușor să reușești afară. În primul rând, trebuie să muncești mai mult decât un jucător din țara respectivă sau decât un junior/tânăr al clubului de care aparții. Trebuie să fii serios, profesionist și perseverent.
Dacă nu muncești enorm, poate chiar de 2-3 ori mai mult decât un jucător originar de acolo, îți va fi foarte greu. Noi plecăm cu un handicap, din păcate, tocmai că provenim din România. Îmi aduc aminte că am fost la echipa națională acum opt ani, la un turneu important din Portugalia, unde vin mulți impresari să vadă jucătoare. Atunci, i-am auzit vorbind: ce meciuri sunt azi? Pe terenul x joacă România. Nu merg acolo, nu avem ce să vedem, România nu a dat jucătoare la cluburi bune.
Un alt exemplu concret, știu jucătoare, pe același post, cu care jucam în Danemarca și colege din națională care au mers în Italia să se transfere. Jucătoarea daneză se ducea să vadă facilitățile, dacă îi convine, iar sportiva din România era chemată într-o perioadă de probă.
Secretul, după cum ne-a spus Florentina, pe cât este de simplu, pe atât de dificil este de pus în practică: munca.
E nevoie de multă muncă, profesionalism, să fii focusat și să-ți dorești foarte mult. Dacă le aplici, rezultatele nu vor întârzia să apară. Când mergi în altă țară, trebuie să te mulezi pe cultura respectivă, pe ambițiile clubului, să fii flexibil.
În ultimii ani, fotbalul feminin a progresat constant, mai ales la nivel internațional. Apar tot mai multe sponsorizări, contractele sunt din ce în ce mai mari, dar decalajul față de partea masculină încă este imens.
Fotbalul feminin s-a dezvoltat mult la nivel internațional. Uite, echipele din Spania joacă în UCL cu casa închisă, cum a fost Barcelona pe Camp Nou. Cred că e într-o continuă dezvoltare, se pune accent acum și pe dezvoltarea fostelor jucătoare, astfel încât să aibă și ele un viitor în fotbal după retragere. Mi-aș dori să se miște la fel de rapid și la noi în țară. Se fac eforturi, dar încă suntem departe față de alte țări.
Florentinei îi plac provocările. După experiența în Italia, unde era o politică strictă cu stranierele (fiecare echipă putea avea o singură jucătoarea străină în lot), a ajuns la Apollon Limassol, alături de cipriote jucând an de an în grupele Ligii Campionilor. În 2013, Florentina s-a transferat în Danemarca, la Fortuna Hjorring, apoi la FC Nordsjaelland, în cele din urmă revenind la clubul din Hjorring.
După atâtea reușite în plan profesional, în viața Florentinei a apărut și cea mai mare bucurie, Patrick, fiul acesteia.
Vreau să spun că viața de sportiv, cariera unei jucătoare nu e terminată pentru că vreau un copil. Orice jucătoare merită să-și continue cariera după naștere, nu trebuie văzută ca un final. Nu e ușor, dar nici nu trebuie să fie un impediment.
În final, Florentina are un sfat pentru tinerele jucătoare care se gândesc să-i calce pe urme.
Am auzit și expresia: du-te la cratiță! Nu m-a demoralizat, știam că vreau să demonstrez, m-au ambiționat. Știu prin câte am trecut. Susțin orice fată care vrea să se apuce de sport, oricare ar fi el. Ai nevoie de susținerea familiei, mai ales în perioada junioratului.
Am trăit experiențe minunate, pe care nu le voi uita niciodată. Obstacole vor apărea, dar pasiunea pe care o ai și obiectivele tale sunt mai importante.
Leave a Reply