Laura Rus, una dintre fotbalistele românce de top, împlinește azi, 1 octombrie, 30 de ani, ocazie cu care îi spunem și noi „La mulți ani!”. Ea ne vorbește în interviul de mai jos despre echipa sa de club, Sporting de Huelva, despre naționala României și despre felul în care este văzut fotbalul jucat de fete în țările în care a activat. Sportiva născută la Bocșa a rămas impresionată de condițiile de pregătire pe care le-a avut în Coreea de Sud (la Icheon Daekyo).
Laura vrea să ajute și să dezvolte fotbalul feminin. Anul trecut, a organizat la Reșița prima ediție a Cupei „Laura Rus” pentru fete cu vârste cuprinse între 10 și 15 ani, unde au participat patru echipe. Anul acesta, pe 17 decembrie, va avea loc a doua ediție, în Sala Polivalentă din Reșița.
Care sunt problemele cu care se confruntă o fată când joacă fotbal?
O problemă ar fi că se fac foarte multe comparații între noi și băieți. Aud tot felul de comentarii cum ar fi: „este fată, nu știe fotbal la fel ca un băiat”. Însă, cine ar avea ocazia să vadă un meci de fotbal feminin ar rămâne cu siguranță plăcut surprins.
Care au fost cele mai mari probleme pe care le-ai întâmpinat în carieră?
Cred că cel mai greu lucru care i se poate întâmpla unui sportiv este atunci când suferă o accidentare gravă și nu poate fi pe terenul de fotbal, acolo unde se simte cel mai bine. Cu siguranță, este foarte greu și să stai departe de familie și prieteni.
Care a fost cea mai mare satisfacție?
Cea mai mare satisfacție este că pot face ceea ce îmi doresc și îmi place. Pentru mine, fotbalul nu este doar un sport sau un hobby, ci înseamnă totul. Iubesc ceea ce fac, iar asta ajută enorm în cariera unui sportiv. Nu pot uita ziua când am fost anunțată că sunt golgheterul UEFA Champions League, nu puteam realiza sau reacționa… A fost cel mai frumos moment din cariera mea!
Ai primit numărul 10 la Sporting de Huelva, ai înscris la debut, dar apoi a venit acea accidentare. Cum te-a sprijinit clubul în perioada de recuperare?
A fost un alt moment frumos când am revenit la Huelva. Era primul meu meci în tricoul celor de la Sporting club de Huelva după 5 ani, revenisem la prima mea echipă din străinătate… Am fost primită cum mă așteptam, pentru că știam cât sunt de apreciată la acest club. Din păcate, am suferit acea accidentare la glezna stângă… ligamentul rupt. O accidentare foarte gravă, trei luni nu am jucat, dar am avut alături oameni deosebiți care m-au susținut pe tot parcursul recuperării și care îmi aminteau mereu ceea ce înseamnă pentru mine fotbalul. Clubul mi-a oferit tot ce aveam nevoie pentru a mă recupera.
Ești la curent cu acțiunile sindicatului fotbaliștilor din Spania?
Sincer… nu. Nu știu că există așa ceva în Spania.
Care sunt sursele de finanțare ale clubului?
În Spania, primăria este un sponsor important pentru club, urmat de câțiva oameni sufletisti care susțin fotbalul feminin. Sporting Club de Huelva este un club destul de modest din punct de vedere financiar.
Câți oameni vin la meciuri?
Depinde de adversar. În medie, avem aproximativ 1000 de spectatori.
Ce diferențe ți-au atras atenția între fotbalul jucat de fete în Asia față de Europa?
Este o diferența mare, mă refer în primul rând la partea financiară, care nu se compară cu cea din Europa. În Coreea, am avut cea mai tare, grea, nebună, frumoasă experiență din toată cariera mea. Pot spune că existau condiții asemănătoare echipelor de băieți, nu se făcea nicio diferență. Au foarte mare respect pentru fotbalul jucat de fete.
Ai jucat și în Danemarca. Ce părere ai despre protestul recent al fotbalistelor de acolo, care cer să fie plătite pentru că vin la națională?
Cunosc situația, pentru că am o prietenă care joaca în naționala Danemarcei, Nadia Nadine, o jucătoare cu clasă și cu siguranță un exemplu demn de urmat. Eu sunt de acord să ceară și să se lupte pentru drepturile lor. Au ajuns în finala Campionatului European din acest an, merită să le fie respectată munca depusă în fiecare antrenament și meci… Mi-aș dori și la noi în țară să se ajungă la fel, însă mai este mult de lucrat la acest capitol.
Cum se procedează la naționala României? Există vreo recompensă materială?
Joc de aproape 12 ani la națională, sincer s-au făcut multe schimbări în bine, dar sper ca în următorii ani să fie din ce în ce mai bine pentru noi. Să avem condițiile necesare pentru a practica acest sport. Primim niște diurne atunci când avem meciuri în afara țării.
Unde ți s-a părut că sunt respectate mai mult fotbalistele?
În Coreea de Sud și în Danemarca.
Ce obiectiv personal ai pentru acest sezon?
Îmi doresc enorm sa mă calific cu naționala la un turneu final.
Te-ai gândit ce vei face după încheierea carierei?
Normal, anii trec și ajungem la o vârstă în care trebuie să ne gândim și la un alt viitor. Îmi doresc să fiu antrenoare. Am avut ocazia sa antrenez grupe de fete în Danemarca și în Spania.
Credit foto: expressdebanat.ro
Leave a Reply