Cătălin Munteanu (37 de ani) lucrează pentru AFAN din vara anului trecut. A fost mai întâi consilier sportiv, iar acum e prim-vicepreședinte, mâna dreaptă a șefului Sindicatului, Emilian Hulubei.
Cum a fost trecerea de pe terenul de fotbal la birou? Cum te simți?
Mă simt chiar bine. Trcerea am făcut-o rapid, nu am stat foarte mult după retragere, doar câteva luni, m-am angajat aici, la AFAN, unde am dat peste un grup foarte frumos, care m-a primit foarte bine. Deja m-am obișnuit cu munca la birou.
De ce n-ai mai continuat cariera de fotbalist?
Am decis să închei. A fost o decizie grea, după 19 ani de la debutul în prima Ligă. Fizic mai puteam, dar psihic nu prea mai mergea. Îmi era greu să mai stau în cantonamente, să fac drumuri lungi cu autocarul… Plus familia, îmi era greu să stau departe de copii.
Care e rolul tău la AFAN?
Eu sunt legătura dintre sindicat și jucători. Vorbim de câte ori au nevoie de ceva, mă pot suna oricând.
Fotbaliștii români nu prea au drepturi în fața patronilor, mai ales cu această lege a insolvenței. Ai simțit și tu asta când erai fotbalist?
Da, mai ales în insolvență, fotbaliștii români nu au niciun drept, sunt la mâna celor din conducere, care le pot rezilia unilateral contractul. Nici nu pot pleca dacă ar vrea să facă asta.
Se modifică Legea insolvenței?
Așteptăm săptămâna asta, miercuri se votează. Noi am cerut modificare Legii, în sensul ca jucătorii să poată pleca liberi, oricând vor, de la echipele care intră în insolvență, să nu mai depindă de adminsitratorul judiciar.
Ai rămas și tu cu restanțe financiare de când erai jucător?
De la Viitorul, nu. De la Brașov, mai am de primit banii pe cinci luni de contract. După ce am plercat eu de acolo, au intrat în insolvență, m-am înscris la masa credală, așteptăm planul de reorganizare…
Crezi că vei mai recupera ceva?
Șanse sunt, dar foarte mici. Important e ca Brașovul să redevină ce a fost, pentru că e un club important.
Vor veni și zile mai bune pentru fotbaliștii români? Din câte știu, la ligile doi și trei situația e gravă.
Așa e, la ligile inferioare e mai greu. La Liga 1 s-au mai stabilizat lucrurile, pentru că aici sunt banii de la televiziuni, bani care ajută foarte mult cluburile. Liga a doua și a treia nu beneficiază de aceste drepturi tv. Noi sperăm să fie din ce în ce mai bine. Prioritatea noastră este ca jucătorii să fie plătiți la timp, să nu mai fie problemele acestea cu banii. Iar apoi, să aibă condiții bune atât la antrenamente, cât și la meciuri.
Poate modificarea asta a Legii insolvenței mai rezolvă lucrurile…
Ar fi un pas în față, un mare ajutor pentru fotbaliști.
„În România e mai greu să se facă greve”
Când erai jucător sau chiar acum, te-ai gândit la o grevă a fotbaliștilor?
În România e mai greu să se facă greve, pentru că fotbaliștii nu sunt foarte uniți. Și atunci când vrem să organizăm un protest, să afișăm un banner la meciuri, să întârziem începerea unei partide cu 10 minute, nu există acea solidaritate. Și pe vremea când jucam era la fel. Ne este și nouă greau, ca și sindicat, fără ajutorul fotbaliștilor și fără această solidaritate a lor. Noi ne luptăm cât putem. Dacă ar exista o unitate a tuturor jucătorilor de la Ligile 1, 2 și 3, am putea să facem și noi mult mai multe pentru ei.
Se poate face ceva pentru ca deciziile Comisiilor să nu se mai întârzie atât de mult?
Noi facem tot posibilul ca termenele să fie cât mai mici, dar asta se poate realiza doar prin schimbarea Regulamentului. Noi am făcut propuneri de modificare a Regulamentului în Comitetul executiv, dar acolo avem un singur vot.
Ce le recomanzi fotbaliștilor care nu își primesc salariile la timp?
Când sunt în întârzieri foarte mari, să ia legătura cu noi, să îi ajutăm, să îi îndrumăm. Decizia de a depune memoriu pentru a-și recupera restanțele financiare depinde de fiecare în parte.
Le e teamă să ia această decizie?
Se poate să fie și teamă. Unii iau în calcul să nu fie scoși din lot. Au această frică.
Cluburile au voie să facă așa ceva?
Bineînțeles că nu.
Leave a Reply