La AFAN, credem cu tărie în câteva lucruri. Credem în educația financiară a sportivilor. Suntem convinși că poate aduce doar beneficii și contribuie la crearea unui mediu propice dezvoltării. Credem în drepturile jucătorilor, dar și în obligațiile acestora. Credem în solidaritate, unitate și responsabilitate. Credem în vocile care ar putea ajuta sportul, în oamenii care pot da un sfat util, de la care putem adăuga niște lecții în bagajul personal.
Asta ne-a motivat să începem o serie de discuții cu actuali sau foști sportivi despre care noi credem că au ceva de spus și merită ascultați. Vrem să punem în lumină exemple de succes, povești care vin la pachet cu o morală. Partenerul de discuție de astăzi este Ninel Corcoveanu.
Astăzi, Ninel Corcoveanu este consultant financiar în Germania, țară în care s-a mutat la 27 de ani. Povestea sa începe pe terenurile de fotbal din România. Până a ajunge la nivelul de a oferi sfaturi financiare și a explica oamenilor rolul educației financiare, Ninel a fost fotbalist. Nu a avut un drum lipsit de obstacole, reconversia profesională nu a fost lină, ci a avut nevoie de tărie mentală.
Nu știa pe nimeni când a plecat în Germania, unde mersese, inițial, tot pentru fotbal, doar că traiectoria a fost alta, viața te forțează să te adaptezi. Problemele medicale nu l-au lăsat să continue. Ninel a muncit inclusiv în fabrică o perioadă, până să-și dea seama că poate realiza mai mult, iar acum ghidează financiar alți oameni și îi ajută să ia deciziile economice corecte.
Nu încerc să conving niciun sportiv de nimic. Îmi doresc ca jucătorii să înțeleagă și fiecare să decidă. Când jucam, pe undeva mi se părea normal să sparg banii. Ești tânăr, câștigi bani „ușor”, în sensul că faci ceea ce îți place.
Mulți fotbaliști nu știu să facă diferența dintre cheltuielile necesare și cele opționale. Când eram sportiv, spre exemplu, ce telefon apărea îl luam imediat. E vorba și de multă imagine când ești jucător.
Ninel nu a apucat să debuteze în prima ligă, iar cele mai multe meciuri le-a bifat în eșalonul secund (peste 250). De-a lungul carierei a jucat la echipe precum Otopeni, Gloria Buzău, FC Olt Slatina Balotești, Farul Constanța, ba chiar a trecut și prin curtea lui Dinamo.
În perioada în care era văzut ca un jucător de perspectivă, cu un potențial imens, Ninel a fost căpitan la naționalelor de juniori ale României, loturi din care făceau parte jucători ca Gabi Torje, Alex Chipciu sau Paul Papp.
Am fost căpitanul naționalei de juniori, am vreo 300 de meciuri la nivel de Liga 2, o promovare. Am debutat la 16 ani la seniori. Adică am realizat ceva. Câștigam bine pentru nivelul din România, dar neavând o pregătire financiară, cum am făcut banii, așa s-au dus.
Am făcut greșeli financiare, n-am fost mereu cel mai organizat, deși lumea știe că sunt un om serios. Cea mai importantă este autoeducarea. Cred că fiecare sportiv poate să lucreze individual încât să înțeleagă importanța educației financiare, să aibă cunoștințe minime: ce venituri am, ce ieșiri.
Accidentările și alți factori au făcut ca fostul mijlocaș să nu facă pasul spre următorul nivel. Planurile nu ies întotdeauna așa cum speri. În situația asta, ai nevoie de alternative, soluții de rezervă pentru a te reorienta profesional, după ce mai toată viața te-ai pregătit doar pentru a juca fotbal.
Ninel s-a specializat în consultanță financiară, a învins prejudecățile care spun că fotbaliștii doar risipesc banii și are un sfat pentru jucătorii care câștigă sume mari (și nu numai).
Prima regulă e esențială: 10% din venituri îi economisești pentru tine. Te plătești pe tine prima dată, pentru că tu ai muncit. Acel procent trebuie economisit constant. Dacă intri în ei, o faci doar pentru o investiție care îți poate dubla banii.
Însă trebuie să investești când ești cât de cât pregătit, să fii educat măcar șase luni în domeniul respectiv. E vital să înțelegi piața în care vrei să investești, nu te băga într-un domeniu total necunoscut, nu pica în plasa unor proiecte care te fac să crezi că te îmbogățești peste noapte.
Un alt sfat: pune primele de joc deoparte. Mereu. Descurcă-te doar cu salariul, după ce ai și economisit acel 10%.
Ninel a avut o călătorie dificilă până să ajungă aici. A acumulat informații în timp, a tras propriile concluzii despre viața de fotbalist și tot ce presupune ea și e de părere că educația este „salvarea”, doar ea va duce la un progres real pe toate planurile.
Ar trebui promovată mai mult ideea de citit. Jucătorii au timp liber după antrenament, pot citi, pot asculta un curs. Ar trebui să fie deschiși către educație, să prezinte interes. Ai nevoie de pregătire, dar și de oameni care să-ți arate cum să investești. Așa vor avea orizonturi noi.
Mediul din care vii, educația pe care o ai… astea își pun amprenta. Mulți merg pe principiul „o viață am. Dacă nu trăiesc azi, atunci când”. Trebuie să facă diferența dintre necesar și opțional. Dacă ai un venit de nota 10, dar educația de nota 4, nu va fi bine pe termen lung. Trebuie să le aduci la același nivel.
Am întâlnit jucători cu 10-12 ani în Liga 1, care au cochetat cu Liga Campionilor și azi lucrează în fabrică. Nu e un sentiment plăcut. În cazul meu, ambiția și disciplina din fotbal au ieșit la suprafață și m-au ajutat. În sport lucrezi cu țeluri, nu cedezi. Sper ca povestea mea să aibă un efect încurajator și nu demotivațional.
Îi sfătuiesc pe fotbaliști să se pregătească dinainte de retragere – cu 2-3 ani înainte -, să se gândească bine ce vor să facă după.
Leave a Reply