Victoraș Astafei (29 de ani) joacă din această iarnă tocmai în Malaezia, la Selangor! Ultima oară la FC Botoșani, atacantul a surprins întotdeauna prin nonconformism. Astafei e poet, are un site pe care postează poeziile proprii, iar ca fotbalist a mai trecut pe la Gaz Metan , Oțelul, Petrolul și Adanaspor (Turcia).
Care sunt primele impresii despre fotbalul din Malaezia? Cum e viața acolo? Ce te-a impresionat cel mai mult?
M-a bucurat și mi-a atras atenția pasiunea cu care este urmărit fotbalul aici, însă nu este nimic ieșit din comun când ne gândim la sport în general și la fotbal în special. Oriunde ai merge în lume, fotbalul unește oamenii. Viața în Malaezia este frumoasă și liniștită, chiar mai mult decât mă așteptam. Am rămas plăcut surprins de curățenie și organizare, începând cu infrastructura și ajungând până la cele mai mici detalii. Malaezia este o țară în continuă dezvoltare. Ca un mic exemplu, un litru de benzină este echivalentul a 2 lei!
Cu cine ai discutat înainte să te duci acolo? De ce ai ales această destinație?
Am fost sunat de Bogdan Apostu într o seară, destul de târziu, și am fost întrebat dacă vreau să merg în Malaezia, dar că nu am prea mult timp la dispoziție să mă decid. Trebuia un răspuns până a doua zi dimineață. Am inceput sa mă documentez pe Google și pe Youtube despre echipă și despre țară. Am discutat cu familia mea, cu soția și am decis împreună să fac acest pas în carieră.
Te-ai muta definitiv în Malaezia?
Dacă ar fi să răspund repede și fără timp de gândire, aș spune da fără ezitare. Însă nu pot pune o etichetă definitivă la nimic. Vreau să profit de timpul pe care-l petrec aici, asta pot spune sigur.
Restanțele financiare de la ASA Tg. Mureș le-ai primit?
Singură echipă din România care nu îmi datorează nimic este FC Botoșani. Acolo am întâlnit niste oameni de caracter, cărora le mulțumesc pentru tot. În ce privește Târgu Mureș, eu sunt cel care le datorează mult mai mult sufletește celor de acolo, orașului meu. Le mulțumesc tuturor și abia aștept să ajung acasă. Să îmbătrânesc (sper cât mai încet, deși timpul trece la fel pentru toți) în acel mic și frumos oraș.
La ce nivel ar putea juca Selangor în România?
Nu aș vrea să compar, însă entuziasmul pe care l-am găsit aici la jucătorii locali este un semn că totul se îndreaptă spre bine. Selangor cu siguranță ar face față cu brio în prima ligă românească. Nu vreau să vorbesc doar despre Malaezia, însă în Asia se investește foarte mult în fotbal, iar pe zi ce trece totul se îmbunătățește. Modelul european este adoptat aproape în orice domeniu. Iar când vorbim de fotbalul din Malaezia, aici este foarte urmărit campionatul englez. Toată lumea are o favorită din Premier League. Meciurile sunt transmise live peste tot, chiar și la cinematografele din oraș.
Cu cine te înțelegi cel mai bine de la noua echipă? Sunt și români în Malaezia?
Mă înțeleg foarte bine cu toată lumea. Fanii mă recunosc pe stradă, nu este zi să nu fac poze cu ei. Colegii sunt cu toții foarte de treabă, toată lumea vorbește engleza, chiar și ședințele de antrenament sau video sunt prezentate în engleză de către antrenor. Din păcate, nu sunt alți români care joacă fotbal în Malaezia, cel puțin nu în prima ligă. Însă Ambasada României din Malaezia a făcut un grup cu toți românii care locuiesc aici și se organizează întâlniri periodice. Asta mă bucură cel mai mult, că românii de aici rămân uniți și mă bucur să văd că și cei de acasă încep să înțeleagă că doar împreună putem schimba ceva.
„Aici se demit antrenori și după amicale”
Ce formă de organizare au fotbaliștii din campionatul malaezian? Au sindicat?
Nu cred că există așa ceva. Cel puțin nu am auzit de asta. Legile sunt foarte diferite de ale noastre. Toate contractele sunt tipărite de federație, toate sunt standard și nu pot fi adăugate prea multe clauze. În ce privește jucătorii, nu există foarte mare siguranță. La echipele susținute de prinț sau de rege, oricând este posibil să se schimbe ceva. Daca ei decid că trebuie schimbat ceva, atunci asta se poate face peste noapte. Ca exemplu, un antrenor care a obținut multe trofee în ultimii ani și care a câștigat un trofeu internațional cu o echipă a fost demis la ordinul prințului înainte de prima etapă de campionat, pentru că a pierdut un amical. Un alt exemplu: după un meci în deplasare, în care am câștigat, tot la ordinul prințului apa la dușuri a fost închisă pentru echipa noastră. Sunt multe exemple de genul acesta.
Sunt probleme cu banii?
Am auzit că la unele cluburi sunt probleme cu banii. Însă de la an la an puterea se schimbă de la o echipă la alta. Totul este politic. Selangor este una din cele mai mari echipe din Malaezia, iar anul trecut a fost susținută de guvern cu sume enorme de bani, însă nu a câștigat nici un trofeu. Anul acesta, banii s-au dus către o altă formație locală, nou promovată. Din fericire, la Selangor există, deocamdată, stabilitate financiară. Totul este bine din punctul ăsta de vedere.
Ai sfătui și alți jucători români să te urmeze?
Mulți jucători m-au sunat să mă întrebe de Malaezia și nu mă refer doar la jucători români. Mulți stranieri știu deja despre Malaezia și își doresc de ceva vreme să ajungă aici. Însă modul în care se lucrează aici e mai dificil. În ce privește transferurile și aducerea stranierilor, e total diferit de cum se întâmplă în Europa. Aici multe echipe vor jucători în probe înainte de a semna și nu e tocmai simplu de făcut asta. Eu nu prea m-am obișnuit cu suprafața de joc. Iarba este total diferită de ceea ce găsim în România și ăsta e doar un mic detaliu care face acomodarea dificilă.
Care ar fi următorul pas în carieră?
Niciodată nu mă gândesc la ce urmează. Vreau să îmi fac treaba cât mai bine aici, să profit de această experiență și cu siguranță o sa fiu pregătit pentru ce urmează.
„Sper ca Viitorul să ia titlul!”
Mai urmărești campionatul românesc? Cine crezi că ia titlul?
Da, urmăresc campionatul nostru. În special pe colegii mei de la Botoșani. Încerc să vizionez cât mai multe meciuri, chiar dacă orele la care sunt transmise nu sunt cele mai potrivite aici. E greu de spus cine va câștiga campionatul, însă sper din suflet să câștige Viitorul lui Hagi. Are o șansă mare acum și sper sa profite de ea.
Ce poezii ai scris de când ai ajuns acolo?
Deocamdată, am pus pe stop scrisul și mă axez mai mult pe citit. Mai am câțiva ani de jucat fotbal, după care, cu siguranță, o sa încep din nou să scriu cu mai multă plăcere și entuziasm. Visul meu este cel de a scrie o carte și cu siguranță acesta va deveni realitate.
Credit foto: Arhivă personală
Leave a Reply