Dorin Goian (35 de ani) a jucat ultima oară la Asteras Tripoli, în Grecia, iar în carieră a mai îmbrăcat tricourile echipelor Foresta Fălticeni, FCM Bacău, Ceahlăul, Steaua, Palermo, Rangers şi Spezia. Aflat la final de carieră, “Goe” vorbeşte despre viaţa de fotbalist.
Jucători neplătiţi, insolvenţe, faliment. Ai mai juca în campionatul României?
Nu, n-aş mai juca, tocmai din aceste motive. Plus lume rea, care tot timpul vrea să te înţepe, şi nivelul scăzut al competiţiei.
„În străinătate, am întâlnit doar oameni corecţi”
În străinătate nu e lume rea?
Eu am fost un caz fericit. Pe unde am jucat, am dat de oameni foarte corecţi, care ştiu să respecte jucătorii. Şi atunci e normal ca şi jucătorii să dea totul pe teren.
În România, jucătorii nu sunt respectaţi?
Eu am prins perioada bună din fotbalul românesc. Rezultatele erau bune sau foarte bune, jucam în Champions League, o semifinală de Cupa UEFA, erau echipe puternice în Liga 1, Dinamo, Rapid, Craiova, Piteşti, Bacău, Ceahlăul – unde erau deplasări foarte grele.
Nici la Steaua n-ai mai juca?
Ar fi echipa care m-ar motiva sentimental, dar atât.
“În Liga a doua din Grecia e dezastru. Cam ca la noi!”
Şi în Grecia au fost probleme cu insolvenţe, falimente…
Au fost, aşa e, şi la noi la Asteras Tripoli au fost întârzieri, dar nu am avut niciun moment senzaţia că nu îmi voi lua banii, e un club serios. Mai sunt şi alte cehipe care au întârzieri financiare, nu sunt atât de potente financiar, iar aceste întârzieri se pot transforma în ţepe. Plus că în Liga a doua este dezastru.
Ai o mare experienţă în spate. Cum e viaţa de fotbalist?
Este cea mai frumoasă meserie din lume. Am iubit şi iubesc sportul ăsta, tot ce am făcut am făcut cu drag. Iar asta a compensat faptul că nu am avut un talent deosebit. Dar mi-a plăcut enorm de mult acest sport, m-am bucurat tot timpul şi m-am considerat norocos că pot să-l practic, că pot să joc la cel mai înalt nivel. A fost o mare satisfacţie pentru mine şi un sentiment extraordinar.
Vorbeai de talent. Un jucător talentat poate face sportul ăsta fără muncă?
Acum, nu! În alte vremuri, poate reuşeau. Acum, oricât ai fi de talentat, te poţi pierde în secunda doi şi avem destule exemple de acest gen.
Cum vezi viitorul fotbalului din România şi al fotbaliştilor?
E clar că fotbalul din România se duce pe o pantă descendentă, se duce în jos. Marea problemă este că au dispărut patronii de club, nu mai există oameni care să investească, multe cluburi sunt susţinute de primării şi de consilii judeţene, ceea ce nu e normal. Guvernul ar trebui să încurajeze oamenii de afaceri, oamenii potenţi financiar, să vină alături de sport. Am ajuns într-o situaţie delicată. Şi, normal, aceeaşi problemă pe care o vedem de mulţi ani, a centrelor de copii şi juniori.
Grecii cum stau la copii şi juniori?
Asteras Tripoli are baza ei, cu trei terenuri de antrenament, două sintetice şi unul cu iarbă, pentru copii şi juniori. E printre primele patru-cinci cluburi din Grecia ca organizare, corectitudine şi profesionalism.
Tu ce faci în continuare?
Sunt la Suceava, încă mă bucur de vacanţă, voi vedea dacă va fi mai scurtă sau mai lungă. Iau în calcul şi că nu voi mai primi nicio ofertă ok din punct de vedere financiar din străinătate. Sunt dispus să mai joc, dar nu o voi face pentru orice fel de ofertă. E posibil să rămân chiar acasă şi să renunţ la cariera de jucător.
Şi ce variante ai?
Să rămân în fenomen, poate într-o carieră administrativă, dar mi-ar plăcea foarte mult şi antrenoratul. Aici, drumul e mai lung, pentru că am doar licenţa C acum. Mai am B-ul, A-ul, apoi licenţa Pro, mai durează. Oricum, voi continua cursurile Şcolii de antrenori.
Credit foto: onlinesport.ro
Leave a Reply